Rezultate secundare (Nedreptate):
Abuz
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Indignare
Parte de vorbire: s.
Origine: (indigna)
1. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acţiune nedemnă.
Inechitabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inéquitable)
1. (şi adv.) întemeiat pe o nedreptate; injust.
Inechitate
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. iniquité)
1. nedreptate, injusteţe; inicvitate.
Injustiţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. injustice, lat. iniustitia)
1. nedreptate.
Persecuţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. persécution, lat. persecutio)
1. urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare.
2. tratament tiranic și crud aplicat continuu unui grup de către o autoritate.
3. mania ~ei = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea.