Dictionar

Astigmatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astigmatisme)

1. defect al vederii datorat unor diferenţe de curbură a corneei sau cristalinului, care fac ca ochiul perceapă obiectele deformate.

2. defect al unei lentile, care o imagine deformată datorită curburii sale neegale.


Romană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. romaine)

1. balanţă ~ (şi s. f.) = balanţă dintr-o pârghie cu braţe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal, pe braţul mai lung şi gradat.


Strict, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. strict, lat. strictus)

1. care lasă foarte puțină libertate de acțiune sau interpretare; riguros, exact.

2. sobru, fără ornamente; care nu admite excepţie, abatere; (prin ext.) sever, aspru.

3. care constituie un minim.

4. care interesează, privește, caracterizează exclusiv pe cineva sau ceva.

5. care este limitat (sau circumscris) exclusiv la cineva sau ceva.

6. (bot.) (despre organe) tare, rigid.

7. (mat.) inegalitate = atribut a două elemente ale unei mulţimi, în care s-a definit o relaţie de ordine, comparabile şi neegale.

8. sensul ~ (al unui cuvânt) = sensul (unui cuvânt) care are cea mai mică extensiune; (prin ext.) sensul propriu (al unui cuvânt).

9. (antonime) aproximativ, extensiv, laxist, elastic.


Trapez

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. trapèze)

1. s. n. patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale.

2. aparat de gimnastică dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon.

3. adj., s. n. (mușchi) inserat pe partea posterioară a gâtului și a umărului.

4. (osul) cel mai din afară al carpului.