Dictionar

Rezultate secundare (Neesenţial.):

Neesenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după engl. non-essential)

1. care nu constituie partea cea mai importantă a unui lucru; care nu este esenţial.


Accesoriu, -ie

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accessoire, lat. accessorius)

1. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial.

2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.


Accidental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accidentel)

1. întâmplător, fortuit.

2. secundar, neesenţial.

3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).


Detaliu

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. dettaglio, fr. détail)

1. element neesenţial al unui lucru; amănunt.

2. în ~ = amănunţit.

3. lucru mărunt, lipsit de importanţă, secundar.

4. parte a unei opere literare sau artistice care poate fi considerată şi izolat.


Epizom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épisome)

1. fragment cromozomic, element neesenţial al celulei.


Factologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. faktologiia)

1. viciu de concepţie a unei opere literare sau ştiinţifice, aglomerarea de material faptic, neesenţial.


Hors-d’oeuvre

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hors-d’oeuvre)

1. parte neesenţială, digresiune.

2. gustare, aperitiv.