Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverse, lat. adversus)
1. situat în faţă; contrar, opus.
2. (bot.) pus, aflat faţă în faţă (antere, frunze).
3. (bot.) cu adaptare la împrejurări nefavorabile.
4. parte ~ă = adversar (într-un proces).
5. (fig.) potrivnic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diapause)
1. sistare sezonieră a funcţiilor vitale la insecte, pentru a supravieţui unor condiţii nefavorabile de existenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (forţa)
1. făcut, impus cu forța, silit, nefiresc.
2. curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș ~ = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal; aterizare ~ă = aterizare impusă de împrejurări nefavorabile.
3. făcut prin violență, printr-un efort deosebit.
4. (despre închizători, uși) deschis, spart cu forța.
5. (despre râs, gesturi etc.) silit, nenatural.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. thermocléistogamie)
1. (bot.) autofecundare a florilor rămase nedeschise din cauza temperaturii nefavorabile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tolérance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)
1. atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență.
2. casă de ~ = bordel, lupanar.
3. obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe.
4. (biol.) însușire a unor organisme de a trăi, de a se dezvolta în condiții nefavorabile de mediu.
5. admiterea unei mici abateri de la greutatea, măsura, calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea maximă și cea minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea prescrisă în norme și standarde a acestei dimensiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vicisitude, lat. vicissitudo)
1. concurs de împrejurări nefavorabile; (p. ext.) necaz, suferinţă.