Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. artificium, după fr. artifice)
1. mijloc prin care se urmăreşte să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meşteşug, abilitate.
2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.
3. (pl.) amestec de materii uşor inflamabile, care produc efecte de lumină şi culori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. factice)
1. inv. artificial; nefiresc, prefăcut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (forţa)
1. făcut, impus cu forța, silit, nefiresc.
2. curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș ~ = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal; aterizare ~ă = aterizare impusă de împrejurări nefavorabile.
3. făcut prin violență, printr-un efort deosebit.
4. (despre închizători, uși) deschis, spart cu forța.
5. (despre râs, gesturi etc.) silit, nenatural.