OK
X
adverb
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adverbe, lat. adverbium)
1.
parte
de
vorbire
neflexibilă
care
determină
un
verb,
un
adjectiv
sau
alt
adverb,
arătând
locul,
modul,
timpul
etc.
conjuncție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. conjonction, lat. coniunctio)
1.
parte
de
vorbire
neflexibilă
care
leagă
două
propoziții
sau
cuvinte
cu
aceeași
funcție
sintactică.
2.
(log.)
conectiv
(„și”)
caracterizat
prin
aceea
că
expresia
alcătuită
cu
ajutorul
său
este
adevărată
numai
dacă
toate
propozițiile
componente
sunt
adevărate
și
falsă,
când
cel
puțin
una
dintre
componente
este
falsă.
3.
figură
de
stil
care
enunță
o
observație
din
asocierea
unor
aspecte
de
viață
contradictorii.
4.
poziție
a
doi
aștri
care,
la
un
moment
dat,
au
aceeași
longitudine
cerească.
interjecție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. interjection, lat. interiectio)
1.
parte
de
vorbire
neflexibilă
care
exprimă
stări
sufletești,
imită
sunete,
zgomote
etc.
jonctiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (după fr. jointif)
1.
I.
(lingv.)
care
leagă
fără
a
lăsa
interval;
lipit.
2.
II.
(lingv.)
parte
de
vorbire
neflexibilă
care
leagă
două
propoziții
sau
două
cuvinte
cu
aceeași
funcție
sintactică;
conjuncție.
prepoziție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. préposition, lat. praepositio)
1.
parte
de
vorbire
neflexibilă
care
indică
un
raport
sintactic
între
doi
termeni.