bord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bord, germ. Bord)

1. fiecare dintre părțile laterale ale unei (aero)nave.
2. margine a unui profil de aripă de avion.
3. (fig.) a arunca peste ~ = a înlătura ceva ca nefolositor.

compensare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (compensa)

1. acțiunea de a (se) compensa.
2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reacții sau impulsuri orientate în sens opus.
3. mecanism biologic de menținere și redresare a funcțiilor vitale ale organismului, în cazul lezării sau îndepărtării unor organe ori părți anatomice.
4. operație comercială, constând dintr-un schimb echivalent de mărfuri și servicii între vânzător și cumpărător, fără utilizarea mijloacelor de plată.
5. operație financiară prin care se reglează raportul dintre vânzare și puterea de cumpărare.
6. retribuție pentru un drept nefolosit.
7. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare.

disponibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. disponible, lat. disponibilis)

1. adj. de care se poate dispune, la dispoziția cuiva.
2. care nu este ocupat; liber.
3. a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate.
4. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva.

disponibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disponibilité)

1. însușirea, starea a ceea ce este disponibil.
2. lucru de care se poate dispune; rezervă.
3. ~ăți bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție; ~ monetară = cash.
4. principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție.
5. situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.
6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post.
7. stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă neîngrădit.
8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcție, de a intra în raport cu alte cuvinte.

epura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. épurer)

1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă.
2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia.
3. (fam.) a exclude.
4. (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic.

exhumație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exhumation)

1. acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; actul de a dezgropa ceea ce a fost îngropat; exhumare.
2. acțiunea de a dezgropa un cadavru, de a-l scoate din locul său de înmormântare.
3. (geol.) dezvelire a unor forme de relief mai vechi de sub o cuvertură de roci mai noi, erodate.
4. (figurat) acțiunea de a găsi sau de a scoate la iveală lucruri vechi sau nefolosite; acțiunea de a scoate din uitare.
5. (var.) (înv.) exhumațiune.