Rezultate secundare (Negat;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. negation, lat. negatio)
1. negare.
2. judecată, propoziție care neagă ceva.
3. semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică).
4. cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții.
5. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării.
6. negarea ~i = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului.
7. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)
1. adj. care neagă, tăgăduiește ceva.
2. care reprezintă o negație.
3. (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.
4. ostil progresului; distructiv.
5. (despre numere) mai mic decât zero.
6. s. n. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat.
7. (poligr.) literă albă pe fond închis.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (negativ)
1. a încărca, a polariza cu electricitate negativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. négativisme)
1. atitudine de negare, de refuz.
2. simptom psihic constând în a se împotrivi la orice solicitare din exterior.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. négativiste)
1. adj. referitor la negativism, propriu negativismului.
2. s. m. f. cel care manifestă negativism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. négativité)
2. (fil.) principiu, funcţie a negaţiei care se exercită ca tendinţă imanentă a contradicţiei spre autodepăşire şi autodezvoltare.
3. însuşire a unui corp încărcat cu electricitate negativă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroionisateur)
1. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphion)
1. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă şi negativă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. ampicillin)
1. (farm.) antibiotic cu spectru larg din clasa beta-lactaminelor, care acționează asupra bacteriilor gram-pozitive și asupra anumitor bacterii gram-negative; penicilină semisintetică.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anion)
1. (chimie) ion care poartă o sarcină electrică negativă; ion negativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anionisch)
1. (chimie) referitor la anioni, atomi sau molecule cu sarcină electrică negativă.