Dictionar

Rezultate secundare (Negat;):

Negaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. negation, lat. negatio)

1. negare.

2. judecată, propoziție care neagă ceva.

3. semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică).

4. cuvânt care un sens negativ unei propoziții.

5. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării.

6. negarea ~i = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului.

7. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post.


Negativ, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)

1. adj. care neagă, tăgăduiește ceva.

2. care reprezintă o negație.

3. (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.

4. ostil progresului; distructiv.

5. (despre numere) mai mic decât zero.

6. s. n. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat.

7. (poligr.) literă albă pe fond închis.


Negativa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (negativ)

1. a încărca, a polariza cu electricitate negativă.


Negativism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. négativisme)

1. atitudine de negare, de refuz.

2. simptom psihic constând în a se împotrivi la orice solicitare din exterior.


Negativist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. négativiste)

1. adj. referitor la negativism, propriu negativismului.

2. s. m. f. cel care manifestă negativism.


Negativitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. négativité)

1. însuşirea de a fi negativ.

2. (fil.) principiu, funcţie a negaţiei care se exercită ca tendinţă imanentă a contradicţiei spre autodepăşire şi autodezvoltare.

3. însuşire a unui corp încărcat cu electricitate negativă.


A-, AN-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.

2. fără, lipsit de.


Aeroionizator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroionisateur)

1. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi.


Amfion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphion)

1. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă şi negativă.


Ampicilină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. ampicillin)

1. (farm.) antibiotic cu spectru larg din clasa beta-lactaminelor, care acționează asupra bacteriilor gram-pozitive și asupra anumitor bacterii gram-negative; penicilină semisintetică.


Anion

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anion)

1. (chimie) ion care poartă o sarcină electrică negativă; ion negativ.


Anionic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anionisch)

1. (chimie) referitor la anioni, atomi sau molecule cu sarcină electrică negativă.