Dictionar

Rezultate secundare (Negativ):

Afototropism; fototropism negativ

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aphototropismus

2. FR aphototropisme

3. EN aphototropism

4. DE Aphototropismus

5. RU aфототропизм

6. HU fénnyel ellentétes irányba történő görbülés; negatív fototropizmus


Geotropism negativ

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT geotropismus negativus

2. FR géotropisme negatif

3. EN negative geotropismus

4. DE negativer Geotropismus

5. RU отрицaтельный rеотропизм

6. HU negatív geotropizmus


Gramnegativ

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gramnégatif)

1. (despre preparate bacteriene) colorat în roşu.


Internegativ

Parte de vorbire: s.
Origine: (inter1- + negativ)

1. duplicat negativ de imagine al unui film color.


Negativ, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)

1. adj. care neagă, tăgăduiește ceva.

2. care reprezintă o negație.

3. (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.

4. ostil progresului; distructiv.

5. (despre numere) mai mic decât zero.

6. s. n. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat.

7. (poligr.) literă albă pe fond închis.


Negativa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (negativ)

1. a încărca, a polariza cu electricitate negativă.


A-, AN-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.

2. fără, lipsit de.


Aeroionizator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroionisateur)

1. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi.


Amfion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphion)

1. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă şi negativă.


Ampicilină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. ampicillin)

1. (farm.) antibiotic cu spectru larg din clasa beta-lactaminelor, care acționează asupra bacteriilor gram-pozitive și asupra anumitor bacterii gram-negative; penicilină semisintetică.


Anion

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anion)

1. (chimie) ion care poartă o sarcină electrică negativă; ion negativ.


Anionic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anionisch)

1. (chimie) referitor la anioni, atomi sau molecule cu sarcină electrică negativă.