Dictionar

Rezultate secundare (Negativ.):

Afototropism; fototropism negativ

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aphototropismus

2. FR aphototropisme

3. EN aphototropism

4. DE Aphototropismus

5. RU aфототропизм

6. HU fénnyel ellentétes irányba történő görbülés; negatív fototropizmus


Geotropism negativ

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT geotropismus negativus

2. FR géotropisme negatif

3. EN negative geotropismus

4. DE negativer Geotropismus

5. RU отрицaтельный rеотропизм

6. HU negatív geotropizmus


Gramnegativ

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gramnégatif)

1. (despre preparate bacteriene) colorat în roşu.


Internegativ

Parte de vorbire: s.
Origine: (inter1- + negativ)

1. duplicat negativ de imagine al unui film color.


Negativ, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)

1. adj. care neagă, tăgăduiește ceva.

2. care reprezintă o negație.

3. (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.

4. ostil progresului; distructiv.

5. (despre numere) mai mic decât zero.

6. s. n. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat.

7. (poligr.) literă albă pe fond închis.


Negativa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (negativ)

1. a încărca, a polariza cu electricitate negativă.


A-, AN-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.

2. fără, lipsit de.


Aeroionizator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroionisateur)

1. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi.


Amfion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphion)

1. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă şi negativă.


Anion

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anion)

1. (chimie) ion care poartă o sarcină electrică negativă; ion negativ.


Antierou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antihéros)

1. personaj negativ al unei opere literare; erou negativ.


Artefact

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artefact)

1. structură, fenomen artificial în cursul unei investigaţii sau exploatări.

2. (med.) modificare în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare.

3. (cib.) semnal parazit supus unei informaţii, în semnificaţia căreia joacă un rol nul sau negativ.