Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. négativisme)
1. atitudine de negare, de refuz.
2. simptom psihic constând în a se împotrivi la orice solicitare din exterior.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. négativiste)
1. adj. referitor la negativism, propriu negativismului.
2. s. m. f. cel care manifestă negativism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. négativité)
2. (fil.) principiu, funcţie a negaţiei care se exercită ca tendinţă imanentă a contradicţiei spre autodepăşire şi autodezvoltare.
3. însuşire a unui corp încărcat cu electricitate negativă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. négativiser)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroionisateur)
1. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électronégatif)
1. (despre elemente chimice) ai cărui atomi captează electroni, transformându-se în ioni negativi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gram)
1. coloraţie ~ = metodă de laborator constând în colorarea preparatelor bacteriene şi pentru clasificarea microbilor în grampozitivi şi gramnegativi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ioniser)
1. a face să apară ioni pozitivi sau negativi într-un mediu.
2. a introduce, în scop terapeutic, ioni în organism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. négativiste)
1. adj. referitor la negativism, propriu negativismului.
2. s. m. f. cel care manifestă negativism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (opoziţie + -/on/ism)
1. reacţie de opoziţie; negativism.