Dictionar

afototropism; fototropism negativ

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aphototropismus
2. FR aphototropisme
3. EN aphototropism
4. DE Aphototropismus
5. RU aфототропизм
6. HU fénnyel ellentétes irányba történő görbülés; negatív fototropizmus
 

geotropism negativ

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT geotropismus negativus
2. FR géotropisme negatif
3. EN negative geotropismus
4. DE negativer Geotropismus
5. RU отрицaтельный rеотропизм
6. HU negatív geotropizmus
 

gramnegativ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gramnégatif)

1. (despre preparate bacteriene) colorat în roșu.
 

internegativ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (inter1- + negativ)

1. duplicat negativ de imagine al unui film color.
 

negativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)

1. adj. care neagă, tăgăduiește ceva.
2. care reprezintă o negație.
3. (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.
4. ostil progresului; distructiv.
5. (despre numere) mai mic decât zero.
6. s. n. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat.
7. (poligr.) literă albă pe fond închis.
 

negativa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (negativ)

1. a încărca, a polariza cu electricitate negativă.
 

A-, AN-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.
2. fără, lipsit de.
 

aeroionizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroionisateur)

1. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi.
 

amfion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphion)

1. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă și negativă.
 

ampicilină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. ampicillin)

1. (farm.) antibiotic cu spectru larg din clasa beta-lactaminelor, care acționează asupra bacteriilor gram-pozitive și asupra anumitor bacterii gram-negative; penicilină semisintetică.
 

anion

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anion)

1. (chimie) ion care poartă o sarcină electrică negativă; ion negativ.
 

anionic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. anionisch)

1. (chimie) referitor la anioni, atomi sau molecule cu sarcină electrică negativă.