neglija

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. négliger, lat. negligere)

1. tr. a nu avea grijă de cineva sau ceva; a omite.
2. refl. a nu avea grijă de propria sa persoană.

neglijabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. négligeable)

1. care poate fi neglijat; (prin ext.) neînsemnat.
2. care nu merită luat în considerare.

neglijare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. neglija)

1. acțiunea de a (se) neglija și rezultatul ei; omitere, lăsare la o parte.
2. lipsă de grijă față de persoana sa.

neglijarisi

Parte de vorbire:  vb. tr. (înv.)  
Etimologie: (neglija + -arisi)

1. a îndepărta din centrul atenției, al interesului, al preocupărilor; a neglija.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

autoignora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + ignora)

1. refl. a-și neglija propria persoană.

desuetudine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désuétude, lat. desuetudo)

1. caracter a ceea ce este învechit, a ceea ce este de modă veche.
2. obicei, practică care nu mai este sau aproape că nu mai este folosită.
3. stare de abandon în care se găsește un lucru.
4. (drept) ieșire din vigoare a unei legi prin neglijarea ei mult timp.
5. (lingv.) se spune despre un cuvânt a cărui utilizare a ieșit din uzul curent și nu este înțeles imediat.
6. (expr.) a cădea în ~ = a ieși din uz, a se perima; a se demoda.

ignora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ignorer, lat. ignorare)

1. a nu cunoaște, a nu ști.
2. a neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva).

inexistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inexistant)

1. care nu există, care n-are ființă; neexistent, nul.
2. care nu are nicio valoare, nicio importanță; care nu joacă niciun rol (într-o întâlnire sportivă, o dezbatere).
3. (fig.) (despre persoane) lipsit de importanță, șters; neimportant, neglijabil.

marginaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. marginaliser)

1. tr., refl. a (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc.
2. tr. a da la o parte, a diminua (pe nedrept) valoarea cuiva sau a ceva prin neglijare, în mod voit; a periferiza.