Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. négligence)
1. faptul de a fi neglijent; nepăsare.
2. lipsă de grijă, de preocupare.
3. (jur.) culpă constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecinţele păgubitoare ale faptelor sale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quasi-délit)
1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenţia de a vătăma, cauzează totuşi o daună, putând da naştere la o acţiune civilă pentru daune-interese.
2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incurie, lat. incuria)
1. neglijenţă, lipsă de grijă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. traîner)
1. (despre lucruri) a zăcea undeva uitat, părăsit, lăsat din neglijenţă.
2. (despre acţiuni) a se desfăşura cu încetineală; a lâncezi, a tărăgăna.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. traînant)
1. care trenează, care se desfășoară cu încetineală; monoton, (pop.) tărăgănat.
2. (rar; despre lucruri) care zace undeva, uitat sau lăsat din neglijență.
3. (despre stil) lânced, monoton.
Parte de vorbire: s.f. (arg.)
Origine: (nec.)
1. femeie de moravuri ușoare; prostituată.
2. femeie grasă, greoaie, neglijentă; (arg.) bașoldină.
3. femeie ușuratică, destrăbălată.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ne- + grijință, cf. fr. négligence)
1. atitudine de nepăsare în îndeplinirea unei îndatoriri; neglijență.
2. atitudine, faptă care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes față de ceva, de cineva sau de sine însuși; neglijență.