Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ciompi)
1. pl. nume dat muncitorilor torcători de lână din Florenţa sec. XIV, care, aliaţi cu meseriaşii neîncadraţi în bresle, s-au răsculat în 1378 împotriva negustorilor, bancherilor şi patronilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fondaco)
1. prăvălie, magazin unde se vindeau diferite mărfuri.
2. han medieval pentru negustori (mai ales pe coastele mediteraneene).
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (neguțător + -esc)
1. care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor; care ține de comerț, privitor la comerț; negustoresc.
2. (var.) (înv.) negoțătoresc, negoțitoresc, neguțitoresc.
Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (neguțător + -ește)
1. ca un negustor, în felul negustorilor; negustorește.
2. (expr.) a merge ~ = a merge cu pas așezat, nici prea repede, nici prea încet.
3. (var.) (înv.) neguțitorește.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (negustor + -ește)
1. ca un negustor, în felul negustorilor; (înv.) neguțătorește.
Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (fr. commercialement, it. commercialmente)
1. din punct de vedere comercial, dintr-o perspectivă comercială.
2. conform standardelor și regulilor comerciale.
3. ca un negustor, în felul negustorilor; negustorește.