Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quasi-délit)
1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenţia de a vătăma, cauzează totuşi o daună, putând da naştere la o acţiune civilă pentru daune-interese.
2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gaffe)
1. gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenţionată, care poate jigni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (greși + -eală)
1. abatere de la adevăr, de la normă, de la un principiu, de la ceea ce e drept sau bine; (concretizat) lucru făcut rău, cum nu trebuie (din nepricepere sau din neatenție).
2. faptă, de obicei neintenționată, care atrage după sine o neplăcere, un rău pentru cel ce a făcut-o sau pentru altcineva.
3. (loc. adv.) fără ~ = perfect, ireproșabil, fără defect.
4. (loc. adv.) din ~ = din nebăgare de seamă, fără voie, involuntar.
5. (var.) (înv.) greșală, (reg.) greșa, (reg.) grișea.