Dictionar

abarticular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.
 

accident

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza).
5. s. m. alterație.
 

atemporal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atemporel, engl. atemporal)

1. nedeterminat, nelegat de condiții istorice date; acronic.
 

preta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prêter)

1. a se deda; a consimți la ceva incorect, nelegat, reprobabil.
2. a se potrivi la...