aviditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avidité, lat. aviditas)

1. însușire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată.
2. (chim.) proprietate a unor substanțe de a reacționa cu intensitate față de altele.

comanditat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commandité)

1. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societății în comandită.

ilimitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. illimité, lat. illimitatus)

1. care nu are limite vizibile; nelimitat, fără margini.
2. care nu are dimensiunea determinată.
3. care nu are termen fixat.

incontrolabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incontrôlable)

1. care nu poate fi controlat, stăpânit; care este scăpat de sub control; necontrolabil.
2. (prin ext.) cu un câmp de acțiune extrem de larg, nelimitat.
3. (antonim) controlabil.

inepuizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inépuisable)

1. care nu poate fi epuizat; (și fig.) interminabil; de neepuizat.
2. (prin ext.) extrem de bogat; cu resurse nelimitate.
3. (antonime) epuizabil, limitat.

infinit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.m.  
Etimologie: (lat. infinitus, fr. infini)

1. I. care nu are nici început și nici sfârșit.
2. care este nemărginit și nelimitat (în spațiu și timp); (prin ext.) foarte mare, considerabil.
3. care există în număr nelimitat.
4. care nu poate fi evaluat, care este incalculabil.
5. II. (fil.) însușirea materiei de a fi nelimitată și inepuizabilă în spațiu și timp.
6. III. (mate.) mărime care nu este finită.
7. (mate.) mărime care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată, reprezentată prin semnul ∞ .