aviditate
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. avidité, lat. aviditas)
Etimologie: (fr. avidité, lat. aviditas)
1. însușire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată.
2. (chim.) proprietate a unor substanțe de a reacționa cu intensitate față de altele.