Dictionar

Rezultate secundare (Nelimitată.):

Aviditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avidité, lat. aviditas)

1. însuşire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată.

2. (chim.) proprietate a unor substanţe de a reacţiona cu intensitate faţă de altele.


Infinit, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. s.m.
Origine: (lat. infinitus, fr. infini)

1. I. care nu are nici început și nici sfârșit.

2. care este nemărginit și nelimitat (în spațiu și timp); (prin ext.) foarte mare, considerabil.

3. care există în număr nelimitat.

4. care nu poate fi evaluat, care este incalculabil.

5. II. (fil.) însuşirea materiei de a fi nelimitată şi inepuizabilă în spaţiu şi timp.

6. III. (mate.) mărime care nu este finită.

7. (mate.) mărime care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată, reprezentată prin semnul .


Omnipotenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. omnipotence, lat. omnipotentia)

1. putere nelimitată; atotputernicie.


Prepotent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. praepotens)

1. care are o mare putere; foarte influent.

2. (religie) care are putere absolută și nelimitată; atotputernic.


Ultramontanism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ultramontanisme)

1. curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susţinea infailibilitatea şi puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericeşti şi laice.

2. (antonim) galicanism.


Atotputernicie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (atotputernic + -ie, după lat. omnipotentia)

1. putere totală, nelimitată; autoritate absolută; (înv.) atotputere, (înv.) atotputință.