Rezultate secundare (Neliniști.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + liniștitor)
1. care provoacă o stare de agitație; (înv.) neodihnitor.
2. care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)
2. a aţâţa, a instiga la revoltă.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniştit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (agita)
1. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniştit.
3. (despre o epocă) frământat.
Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)
1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. angoisser)
1. a da o stare de nelinişte; a nelinişti (profund).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angoissant)
1. care provoacă angoasă, îngrijorare profundă; neliniștitor.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. anxieux)
1. (cel) care suferă de anxietate, care simte anxietate.
2. (persoană) care își face griji (sau temeri) nemotivate; (om) neliniștit, îngrijorat.