trincăni
Parte de vorbire: vb. tr., refl. (reg.)
Etimologie: (ger. trinken)
Etimologie: (ger. trinken)
1. refl. a se ameți de băutură; a se îmbăta, (pop.) a se chercheli.
2. tr. a scoate puțin câte puțin vin din butoi, nelăsându-l să se așeze.
3. (var.) (reg.) a triencheni.