Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occasionnalisme)
1. concepţie idealist-teologică, care încerca să rezolve, prin invocarea intervenţiei nemijlocite a divinităţii, problema interacţiunii dintre corp şi suflet, ca două substanţe independente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. théosophie)
1. doctrină filozofico-religioasă care susţine ideea cunoaşterii nemijlocite a divinităţii pe calea legăturii cu lumea transcendentală.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (trăir/ism/ + -ist)
1. I.privitor la trăirism, curent în gândirea filosofică și literară românească dintre cele două războaie mondiale, care propune căutarea autenticului prin experiența trăirii nemijlocite a vieții.
2. care aparține trăirismului.
3. II. adept al trăirismului.