nemilostivitor, -oare

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (cf. nemilostiv)

1. care nu iartă; care nu are milă; nemilos.

nemilostivnicie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (ne- + milostivnicie)

1. lipsă de îndurare, de milă; neîndurare.
2. (antonim) (înv.) milostivnicie.

caritabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. charitable)

1. care dă dovadă de caritate; care ajută, care dă de bunăvoie; milos, generos.
2. care este inspirat de caritate față de aproapele său; care își are izvorul în caritate; caritativ.
3. (antonime) egoist, inuman, neomenos, nemilos.

feroce

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. féroce, lat. ferox, -cis)

1. inv. crud, sălbatic, bestial, nemilos.

inclement, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inclément)

1. care nu are clemență, îngăduință; neiertător, nemilos.
2. (prin ext.) califică o vreme sau o climă aspră.
3. (antonim) clement.

inuman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inhumain, lat. inhumanus)

1. căruia îi lipsește umanitatea.
2. care este excesiv de crud; neomenos, nemilos, feroce.
3. care nu e caracteristic omului; care nu are nimic uman; (prin ext.) de proporții neobișnuite; monstruos.
4. (var.) inhuman, (înv.) înhuman.
5. (antonime) uman, generos.

tiran, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (ngr. tirannos, fr. tyran)

1. I. care posedă puterea absolută și o exercită în mod opresiv; nemilos, despotic.
2. care încearcă să-și impună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; asupritor.
3. II. cel care posedă puterea absolută și o exercită în mod opresiv; despot.
4. cel care are un comportament capricios și autoritar.
5. conducător de stat foarte aspru, crud; (prin ext.) cel care abuzează de autoritatea sa, care asuprește pe alții.
6. (la greci) cel care a preluat puterea cu forța.
7. (antonime) democrat, eliberator; asuprit, persecutat.

nemilostivitor, -oare

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (cf. nemilostiv)

1. care nu iartă; care nu are milă; nemilos.