Dictionar

Adoraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adoration, lat. adoratio)

1. iubire, admiraţie nemărginită.

2. divinizare, veneraţie.


Imensitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immensité, lat. immensitas)

1. întindere nemărginită; număr, mărime extraordinară.


Liber arbitru

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. libre arbitre)

1. concepţie potrivit căreia omul ar avea libertate nemărginită de a acţiona după voinţa sa.


Ocean 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos)

1. întindere vastă de apă sărată care separă continentele.

2. ~ planetar = ansamblul oceanelor şi mărilor globului terestru.

3. (fig.) întindere nemărginită; imensitate.


Spaţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. spatium, după fr. espace)

1. formă fundamentală de existență a materiei, inseparabilă de aceasta, având aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și care exprimă ordinea în care sunt dispuse obiectele și procesele.

2. întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh.

3. ~ aerian = spațiul de deasupra unui stat, supus suveranității acestuia; ~ cosmic = spațiul în afara stratosferei Pământului; ~ maritim = spațiu geografic cuprinzând apele mărilor și oceanelor, fundul și subsolul acestora.

4. loc, suprafață, întindere limitată.

5. (mil.) ~ de siguranță = distanță minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca fie lovite de focul propriu; ~ mort = porțiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol în care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe.

6. loc între două obiecte; distanță, interval.

7. ~ verde = teren plantat, în perimetrul unei așezări.

8. distanță cuprinsă între două linii orizontale ale portativului.

9. (poligr.) interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; (p. ext.) instrument care servește la obținerea acestei spațieri.

10. (mat.) mulțime de elemente (puncte) având anumite proprietăți.

11. (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ieșirea unui element de sistem.


Univers

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. univers, lat. universum)

1. lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp și în spațiu, infinit de variată în ceea ce privește formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei; cosmos.

2. lumea locuită; globul terestru.

3. cerc îngust al vieții cuiva; mediu în care se trăiește.

4. câmp, domeniu de activitate, de preocupări.

5. populație în cadrul unei operații statistice.