Catastrofă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)

1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice greceşti; deznodământ.

2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate.

---

Cominaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commination, lat. comminatio, ameninţare)

1. figură retorică prin care oratorul sau un autor enunţă, sub formă de avertisment la adresa auditoriului ori a unui personaj, o nenorocire inevitabilă.

---

Compătimi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. compatir)

1. a avea, a manifesta milă faţă de suferinţele sau de nenorocirea cuiva; a compasiona.

---

Detresă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détresse)

1. stare sufletească a cuiva care se simte părăsit în nenorocire; desperare.

2. nenorocire, stare critică.

---

Dezastru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désastre)

1. nenorocire de mari proporţii, catastrofă, calamitate.

---

Doliu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dolium, după fr. deuil)

1. jale, tristeţe, durere cauzată de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obştească etc.; atitudine plină de tristeţe a unui om căruia i-a murit cineva.

2. zi de ~ = zi care aminteşte de un eveniment dureros; în ~ = în negru.

---