Dictionar

Rezultate secundare (Neobişnuite):

Adventiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.

2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.

3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.

4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.

5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.

6. rădăcină = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.

7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.


Apoteoza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apothéoser)

1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.

2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobişnuite; a preamări, a slăvi.


Exotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exotique, lat. exoticus, gr. exotikos)

1. aflat într-o regiune foarte depărtată (din afara Europei) şi care impresionează prin aspectele neobişnuite.

2. care provine dintr-o asemenea regiune, propriu acesteia.


Homeric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. homérique, lat. homericus)

1. propriu lui Homer.

2. de proporţii neobişnuite; măreţ, grandios.

3. râs ~ = râs puternic, zgomotos, cu hohote.


Inuman, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inhumain, lat. inhumanus)

1. căruia îi lipsește umanitatea.

2. care este excesiv de crud; neomenos, nemilos, feroce.

3. care nu e caracteristic omului; care nu are nimic uman; (prin ext.) de proporţii neobişnuite; monstruos.

4. (var.) inhuman, (înv.) înhuman.

5. (antonime) uman, generos.


Litera

Parte de vorbire: s.
Origine: (literă)

1. (în telefonie) a pronunţa nume străine (proprii) sau mai neobişnuite prin litera iniţială a unor cuvinte obişnuite.