Rezultate secundare (Neobişnuite):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)
1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apothéoser)
1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.
2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobişnuite; a preamări, a slăvi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exotique, lat. exoticus, gr. exotikos)
1. aflat într-o regiune foarte depărtată (din afara Europei) şi care impresionează prin aspectele neobişnuite.
2. care provine dintr-o asemenea regiune, propriu acesteia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. homérique, lat. homericus)
2. de proporţii neobişnuite; măreţ, grandios.
3. râs ~ = râs puternic, zgomotos, cu hohote.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inhumain, lat. inhumanus)
1. căruia îi lipsește umanitatea.
2. care este excesiv de crud; neomenos, nemilos, feroce.
3. care nu e caracteristic omului; care nu are nimic uman; (prin ext.) de proporţii neobişnuite; monstruos.
4. (var.) inhuman, (înv.) înhuman.
Parte de vorbire: s.
Origine: (literă)
1. (în telefonie) a pronunţa nume străine (proprii) sau mai neobişnuite prin litera iniţială a unor cuvinte obişnuite.