Dictionar

Rezultate secundare (Neocritic.):

Neocritic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-critique)

1. I. care aparține neocriticismului; referitor la neocriticism; neocriticist.

2. II. adept al neocriticismului; neocriticist.


Neocriticism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-criticisme)

1. orientare filozofică franceză, inspirată de criticismul kantian.


Neocriticist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-criticiste)

1. I. care se referă la neocriticism (doctrină filozofică reînnoită a kantianismului) sau care se inspiră din acesta; neocritic.

2. II. adept al neocriticismului; neocritic.


Neocritic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-critique)

1. I. care aparține neocriticismului; referitor la neocriticism; neocriticist.

2. II. adept al neocriticismului; neocriticist.


Neocriticist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-criticiste)

1. I. care se referă la neocriticism (doctrină filozofică reînnoită a kantianismului) sau care se inspiră din acesta; neocritic.

2. II. adept al neocriticismului; neocritic.