Rezultate secundare (Neocritic.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-critique)
1. I. care aparține neocriticismului; referitor la neocriticism; neocriticist.
2. II. adept al neocriticismului; neocriticist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-criticisme)
1. orientare filozofică franceză, inspirată de criticismul kantian.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-criticiste)
1. I. care se referă la neocriticism (doctrină filozofică reînnoită a kantianismului) sau care se inspiră din acesta; neocritic.
2. II. adept al neocriticismului; neocritic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-critique)
1. I. care aparține neocriticismului; referitor la neocriticism; neocriticist.
2. II. adept al neocriticismului; neocriticist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-criticiste)
1. I. care se referă la neocriticism (doctrină filozofică reînnoită a kantianismului) sau care se inspiră din acesta; neocritic.
2. II. adept al neocriticismului; neocritic.