Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émotivisme)
1. şcoală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noţiunilor şi al judecăţilor morale este pur emotiv, exprimând doar intenţiile şi dorinţele celui care le enunţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philosophie, gr. philosophia)
1. concepție generală despre lume și viață, formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.
2. ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului.
3. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei.
4. ~ culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii.
5. comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea și viața; înțelepciune, stoicism.
6. (fam.) problemă greu de rezolvat.
7. sistem filozofic aparținând unei persoane, școli sau epoci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. physicalisme)
1. concepţie neopozitivistă potrivit căreia limbajul fizicii ar fi limbajul tuturor ştiinţelor.