Dictionar

(cu) miros respingător; miros graveolent; miros neplăcut

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT graveolens; repugnans; ingratus; inamoenus
2. FR puant; à mauvaise odeur; vireux
3. EN strongly scented; strong-smelling; stinking; graveolent; virose
4. DE starkriechend; starkduftend; widerlich
5. RU противнопaхнущий
6. HU kellemetlen szagú; átható szagú; erős szagú
 

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăți acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol.
 

acroleină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acroléine)

1. (chimie) aldehidă etilenică, lichid volatil, cu miros neplăcut, prin deshidratarea glicerinei; propenal.
 

agasa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
2. (antonim) a calma.
 

agasant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agaçant)

1. care agasează, care enervează.
2. care provoacă o senzație neplăcută sau o stare de iritare.
3. (antonime) agreabil, calmant.
 

cacofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cacophonie, gr. kakophonie)

1. întâlnire de sunete discordante, neplăcute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplăcute; cacofonism.
 

cacofonism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. cacofonismo)

1. noțiune care se folosește în lingvistică și în muzică pentru a denumi orice fel de asociații neplăcute de sunete; cacofonie.
2. (antonime) eufonism, eufonie.