Dictionar

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăţi acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol.
 

cacofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cacophonie, gr. kakophonie)

1. întâlnire de sunete discordante, neplăcute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplăcute; cacofonism.
 

cacofonism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. cacofonismo)

1. noțiune care se folosește în lingvistică și în muzică pentru a denumi orice fel de asociații neplăcute de sunete; cacofonie.
2. (antonime) eufonism, eufonie.
 

deodorant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. déodorant)

1. (produs cosmetic) menit să mascheze mirosurile neplăcute ale transpirației sau să o regularizeze; dezodorizant.
 

dezodorizant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. désodorisant)

1. (substanţă) care dezodorizează, care îndepărtează mirosurile neplăcute; deodorant.
 

grav, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. grave, lat. gravis)

1. care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări neplăcute; (p. ext.) important.
2. (despre boli, răni) periculos.
3. (despre oameni) serios, demn, sever; solemn, rigid.
4. (despre voce, sunete, timbru) care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas.
5. accent ~ = accent (`) care notează în unele limbi o vocală deschisă.