Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. agacer)
1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agaçant)
1. care agasează, care enervează.
2. care provoacă o senzație neplăcută sau o stare de iritare.
3. (antonime) agreabil, calmant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cénesthésie)
1. impresie generală, nediferențiată, care rezultă din totalitatea senzațiilor primite de la organele interne, caracterizându-se printr-o dispoziție plăcută sau neplăcută; sensibilitate care reflectă propria existență fizică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrariété)
1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere.
2. (log.) raport între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. désagrément)
1. senzație neplăcută cauzată de un eveniment nefericit; neplăcere, neajuns, supărare.
2. (var.) (rar) dezagrament, (înv.) dezagremânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. discomfort)
2. stare neplăcută de nesiguranţă, de insatisfacţie.
3. (biol.) tulburare a stării normale a unui organism, cauzată de diverşi factori de mediu.