OK
X
agasa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. agacer)
1.
a
provoca
o
senzație
iritantă
și
în
general
neplăcută
prin
insistență;
a
plictisi
cu
insistențele;
a
enerva,
a
irita,
a
exaspera.
2.
(antonim)
a
calma.
agasant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agaçant)
1.
care
agasează,
care
enervează.
2.
care
provoacă
o
senzație
neplăcută
sau
o
stare
de
iritare.
3.
(antonime)
agreabil,
calmant.
cenestezie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cénesthésie)
1.
impresie
generală,
nediferențiată,
care
rezultă
din
totalitatea
senzațiilor
primite
de
la
organele
interne,
caracterizându-se
printr-o
dispoziție
plăcută
sau
neplăcută;
sensibilitate
care
reflectă
propria
existență
fizică.
contrarietate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contrariété)
1.
surprindere
neplăcută
provocată
de
o
contrazicere.
2.
(log.)
raport
între
două
noțiuni
sau
judecăți
care
se
exclud
reciproc,
dar
care
pot
fi
înlăturate
amândouă
în
favoarea
unei
a
treia.
dezagrement
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. désagrément)
1.
senzație
neplăcută
cauzată
de
un
eveniment
nefericit;
neplăcere,
neajuns,
supărare.
2.
(var.)
(rar)
dezagrament,
(înv.)
dezagremânt.
disconfort
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. discomfort)
1.
lipsă
de
confort.
2.
stare
neplăcută
de
nesiguranță,
de
insatisfacție.
3.
(biol.)
tulburare
a
stării
normale
a
unui
organism,
cauzată
de
diverși
factori
de
mediu.