Dictionar

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

aneusporie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aneusporie)

1. formare a sporilor în cursul meiozei neregulate.
 

anizomenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anisomenorhée)

1. (med.) ritm neregulat al ciclurilor menstruale.
 

ANOM(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. anom/o/-, cf. gr. anomos „neregulat”)

1. „neregulat, anormal”.
 

anomofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anomophylle)

1. cu frunze neregulate, asimetrice.
 

anormal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anormal)

1. contrar regulilor, normelor.
2. neregulat; deformat.
3. (despre oameni) care prezintă infirmități fizice sau psihice.