Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impudence, lat. impudentia)
1. obrăznicie neîngrădită sau cinică care șochează, indignează; impudoare; aplomb, cinism.
2. (prin ext.) act impudent; acțiune nerușinată sau cuvânt obraznic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. turpitude, lat. turpitudo)
1. faptă neruşinată, josnică; mârşăvie.
Parte de vorbire: s.f. (pop. și fam.)
Origine: (din măscări)
1. faptă sau vorbă necuviincioasă, nerușinată; ocară; obscenitate, pornografie.
2. (expr.) a face de ~ = a face de râs.