Dictionar

erector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. érecteur)

1. adj., s. m. (mușchi, nerv) care servește la ridicarea anumitor organe.
2. s. n. mașină de lucru folosită la ridicarea și așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele.
 

oculomotor, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. oculomoteur)

1. (mușchi, nerv) care face ochiul să se miște; care pune în acțiune unele organe anexe ale globului ocular.
2. (mușchi ocular) care controlează irisul.
3. I. referitor la mișcarea globului ocular.
 

subscapular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. subscapular)

1. (mușchi, nerv) plasat sub omoplat.