Dictionar

nervicol

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nervicolus
2. FR vivant sur la nervure
3. EN nervicole; nervicolous
4. DE aderig; äderig
5. RU рaстущий нa жилкaх листьев
6. HU eres, erezett, erezetű
 

nervil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nerville)

1. ultima ramificație a unei nervuri.
 

nervin

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. nervin)

1. (medicament) care acționează asupra nervilor, care are proprietatea de a tonifica sau calma nervii.
 

nervism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nervisme)

1. concepție, teorie care atribuie creierului rolul de substrat material al vieții psihice.
 

nervist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. nerviste)

1. I. referitor la nervism, propriu nervismului.
2. II. adept al nervismului (teorie pavloviană care acordă sistemului nervos un rol esențial în funcționarea organismului).
 

adrenergic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adrénergique)

1. (despre substanțe) cu acțiune similară celei a adrenalinei.
2. (despre nervi) ale căror terminații eliberează adrenalina.
 

aferent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afférent, lat. afferens)

1. în legătură cu ceva.
2. care se cuvine, revine cuiva.
3. (anat.; despre vase, nervi) care merge de la periferie către un centru important sau un organ.
 

algoparestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algoparesthésie)

1. (med.) durere legată de afectarea nervilor rahidieni ai măduvei spinării; parestezie dureroasă.
 

analizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. analyseur)

1. aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simț, din nervi și centrii corespunzători din scoarța cerebrală.
 

angionevrectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angionévrectomie)

1. rezecție a vaselor sangvine și a nervilor.
 

cauzalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. causalgie)

1. hiperestezie cu senzație de arsură, care însoțește uneori rănile la nervi.
2. (var.) causalgie.