Dictionar

adrenergic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adrénergique)

1. (despre substanțe) cu acțiune similară celei a adrenalinei.
2. (despre nervi) ale căror terminații eliberează adrenalina.
 

aferent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afférent, lat. afferens)

1. în legătură cu ceva.
2. care se cuvine, revine cuiva.
3. (anat.; despre vase, nervi) care merge de la periferie către un centru important sau un organ.
 

chiasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiasma, gr. khiasma)

1. încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi).
2. punct intracranian în care se întretaie fibrele nervilor optici
3. (biol.) aranjare în cruce a cromatidelor în meioză.
 

circumflex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonflexe, lat. circumflexus)

1. curbat în semicerc, arcuit.
2. accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior.
3. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit.
4. (despre plante) cu ramurile curbate în jos.
 

eferent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. efférent, lat. efferens)

1. (despre vase, nervi) care duce în afară de la un centru important, de la un organ.
 

inerva

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. innerver)

1. (despre nervi) a forma rețeaua de nervi a unui organ, țesut.