Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT nervicolus
5. RU рaстущий нa жилкaх листьев
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nerville)
1. ultima ramificaţie a unei nervuri.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. nervin)
1. (medicament) care acționează asupra nervilor, care are proprietatea de a tonifica sau calma nervii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nervisme)
1. concepţie, teorie care atribuie creierului rolul de substrat material al vieţii psihice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. nerviste)
1. I. referitor la nervism, propriu nervismului.
2. II. adept al nervismului (teorie pavloviană care acordă sistemului nervos un rol esențial în funcționarea organismului).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adrénergique)
1. (despre substanţe) cu acţiune similară celei a adrenalinei.
2. (despre nervi) ale căror terminaţii eliberează adrenalina.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afférent, lat. afferens)
2. care se cuvine, revine cuiva.
3. (anat.; despre vase, nervi) care merge de la periferie către un centru important sau un organ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algoparesthésie)
1. (med.) durere legată de afectarea nervilor rahidieni ai măduvei spinării; parestezie dureroasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. analyseur)
1. aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simţ, din nervi şi centrii corespunzători din scoarţa cerebrală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angionévrectomie)
1. rezecţie a vaselor sangvine şi a nervilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. causalgie)
1. hiperestezie cu senzaţie de arsură, care însoţeşte uneori rănile la nervi.
2. (var.) causalgie.