Dictionar

nervos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. nervosus, fr. nerveux)

1. referitor la, provocat de nervi.
2. care manifestă nervozitate; irascibil; surescitat.
3. (fig.) energic, vioi.
4. (adv.) cu nervozitate.
 

nervoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. nervoso)

1. cu nervozitate, manifestând iritare, enervare, nerăbdare; nervos, iritabil.
 

abazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputința de a merge normal.
 

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
 

aferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Afferenz)

1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.
 

agitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (agita)

1. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniștit.
2. (fig.) tulburat, nervos.
3. (despre o epocă) frământat.
 

amfetamină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphétamine)

1. substanță sintetică, creată pentru prima dată de chimistul român Lazăr Edeleanu în 1887, cu o puternică acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central; (marcă comercială) benzedrină.
 

amfotonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphotonie)

1. hipertonie a sistemului nervos simpatic și a celui parasimpatic.