neschimbat; invariabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT immutatus
2. FR invariable; non changé
3. EN unchanged
4. DE unverändert
5. RU неизменный
6. HU változatlan

constant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constant, lat. constans)

1. adj. care rămâne neschimbat; invariabil.
2. capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție.
3. s. f. (mat.) mărime având o valoare invariabilă.
4. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc.
5. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat.

fix, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fixe, lat. fixus)

1. (și adv.) care nu se poate mișca sau muta; neclintit, nemișcat.
2. neschimbat, care nu se schimbă, nu variază.
3. idee ~ă = ideea care preocupă permanent pe cineva; obsesie, fixație.
4. care nu se descompune.
5. care se elimină greu.
6. precis, exact.

idempotență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idempotence)

1. (mit.) proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate.

imortalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. immortalité)

1. calitatea, starea a ceea ce este nemuritor, a ceea ce nu este supus morții; nemurire.
2. calitatea, starea a ceea ce durează sau pare să reziste neschimbat pentru o perioadă foarte lungă de timp.
3. calitatea a ceea ce supraviețuiește mult timp în memorie.

invariabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invariable)

1. (și adv.) neschimbător, constant; invariant.
2. (despre cuvinte) fără flexiune.

invariant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. invariant, germ. Invariant)

1. adj. (mat.; despre o mărime, o expresie, o relație) care rămâne aceeași pentru un grup de transformări.
2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianță nulă.
3. s. m. mărime, expresie, relație, proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică ori matematică.
4. formă lexicală care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, prezintă atât diferențe de expresie, cât și de conținut.
5. (estet.) existența în toate domeniile artei, de-a lungul evoluției lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanență, imuabile.