Dictionar

interminabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interminable, lat. interminabilis)

1. care nu se (mai) termină, nesfârșit (de lung).
 

neant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néant)

1. neființă, nonexistență, gol nesfârșit, nimic.
 

ruminație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rumination, lat. ruminatio)

1. ruminare, rumegat.
2. impulsiune de meditare nesfârșită, obositoare, pe o singură temă; persistență a unor idei, planuri obsedante.
 

eternizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. eterniza)

1. care a devenit etern.
2. care durează la nesfârșit; care trăiește veșnic în amintirea oamenilor.
3. (despre o stare, durata unei acțiuni) care este prelungit în timp; tărăgănat.
 

atotrăbdător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (atot- + răbdător)

1. care are o răbdare nesfârșită.
 

loc comun

Parte de vorbire:  locuțiune nominală  
Etimologie:

1. idee care apare la mai mulți sau la toți în același fel, banalizându-se prin deasa ei întrebuințare.
2. idee uzată sau reluată la nesfârșit.