Rezultate secundare (Nesigur,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT dubius; controversus; incertus
3. EN doubtful; dubious; uncertain
4. DE zweifelhaft; unsicher; ungewiß; unbestimmt; fragwürdig; dubios
5. RU сомнительный; недостоверный
6. HU kétes, gyanús; bizonytalan
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT decipiens; fallax
3. EN deceiving; deceptive; doubtful
4. DE täuschend; trügerisch; zweifelhaft; betrügend
5. RU обмaнчивый; неуверенный; сомнительный
6. HU kétséges, kétes, bizonytalan
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + sigur)
1. care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic.
2. care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (cf. germ. unsicherheit)
1. lipsă de siguranță; lipsă de securitate personală; (prin ext.) lucru, situații nesigure, îndoielnice, supuse hazardului.
2. stare de indecizie, nesiguranță.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. claudiquer, lat. claudicare)
1. a şchiopăta.
2. a călca nesigur, a se împletici; a şovăi. (fig.) a nu fi cum trebuie, a se clătina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condition, lat. conditio)
1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariţia unui fenomen.
2. (biol.) ~ţii de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele.
3. clauză (a unei înţelegeri, a unei convenţii).
4. (jur.) eveniment viitor şi nesigur de care depinde naşterea sau stingerea unui drept.
6. ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. discomfort)
2. stare neplăcută de nesiguranţă, de insatisfacţie.
3. (biol.) tulburare a stării normale a unui organism, cauzată de diverşi factori de mediu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. dubiosus)
1. suspect; îndoielnic, nesigur.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dubitatif, lat. dubitativus)
1. care exprimă o îndoială, un dubiu.
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă sau o bănuială cu privire la o acţiune.