Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dubitation, lat. dubitatio)
1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranţe în gândire.
2. figură retorică prin care oratorul arată că se îndoieşte de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecţiile; addubitaţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. piloter)
1. tr. a conduce o (aero)navă, o locomotivă, o mașină etc. ca pilot.
2. a conduce un vehicul sau o navă în condiții speciale.
3. (fig.) a dirija, a călăuzi, a ghida.
4. (fig.; despre o știință) a orienta o disciplină prin noțiunile și metodele proprii.
5. intr. (despre nave, trenuri) a merge mai încet, cu precauție, datorită nesiguranței drumului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pilotage)
1. ştiinţa şi tehnica de a pilota (I, 1); pilotare.
2. încetinire a mersului unui tren sau unei nave din cauza nesiguranţei parcursului.