Dictionar

acatalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
 

disconfort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. discomfort)

1. lipsă de confort.
2. stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție.
3. (biol.) tulburare a stării normale a unui organism, cauzată de diverși factori de mediu.
 

dubitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dubitatif, lat. dubitativus)

1. care exprimă o îndoială, un dubiu.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune.
 

dubiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. dubium)

1. îndoială, neîncredere; nesiguranță.
 

incertitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incertitude, lat. incertitudo)

1. lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială.
 

insecuritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insécurité)

1. stare de nesiguranță, lipsă de securitate; îngrijorare cauzată de posibilitatea unui pericol.