Dictionar

nespecific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + specific)

1. care nu este specific pentru ceva sau cuiva.
2. care nu prezintă o caracteristică originală și exclusivă; necaracteristic.
 

alelogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allélogamie)

1. polenizare în două moduri nespecifice.
 

atopomenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (atop/ic/ + menoree)

1. (med.) ciclu menstrual dereglat și nespecific.
 

dezasimila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désassimiler)

1. tr., refl. (despre substanțele complexe din organism) a (se) transforma în substanțe mai simple și nespecifice, pe care organismul le elimină.
 

parapneumonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parapneumonie)

1. proces având o evoluție asemănătoare cu a pneumoniei, dar cu etiologie nespecifică.
 

properdină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. properdine)

1. proteină din plasma sangvină, cu activitate antibacteriană și antivirotică nespecifică.
 

reducționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. reductionism)

1. metodă de cunoaștere constând în interpretarea unui fenomen relativ complex, cu un anume specific, prin alte fenomene, mai simple și nespecifice.
2. simplificare excesivă.