Rezultate secundare (Nestatornic,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flirt)
1. schimb de complimente şi amabilităţi între două persoane de sex opus; cochetărie.
2. legătură de dragoste uşoară, nestatornică; aventură.
3. persoană cu care se întreţine o astfel de legătură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fluctuant, lat. fluctuans)
1. schimbător, nestatornic; nehotărât.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inconstant, lat. inconstans)
1. care este constant; nestatornic, inegal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inconstance, lat. inconstantia)
1. lipsă de constanţă; nestatornicie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infidèle, lat. infidelis)
1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soţi) care nu respectă credinţa conjugală.
2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos.
3. traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infidélité, lat. infidelitas)
1. nestatornicie, necredinţă; încălcare a credinţei conjugale.
2. faptă care dovedeşte nestatornicie în dragoste.
4. felonie.