Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + supunere)
1. refuzul de a asculta, de a se supune; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchie, gr. anarkhia)
1. stare de dezvoltare, de haos într-o ţară, instituţie etc.
2. indisciplină, nesupunere a individului faţă de o colectivitate organizată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désobéissance)
1. nesupunere, neascultare; insubordonare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indiscipline)
1. lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indocilité)
1. caracterul celui indocil; faptul de a fi indocil, rebel.
2. lipsă de docilitate, de supunere; nesupunere.
3. (antonime) docilitate, supunere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (in- + obedienţă)
1. lipsă de obedienţă; refuzul de a se supune unei legi, unui regulament; nesupunere.
2. (antonime) obediență, supunere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. insubordonnance, it. insubordinatezza)
1. tendința, obiceiul de a fi insubordonat; insubordonare, nesupunere.
2. (antonime) subordonare, supunere.