Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amnésique)
1. I. (med.) care se referă la amnezie; care este afectat de amnezie.
2. (med.) ictus ~ = sindrom neurologic care se caracterizează printr-o pierdere bruscă de memorie (această tulburare este reversibilă în câteva ore și este considerată benignă); amnezie globală tranzitorie.
3. II. persoană care a fost atinsă de amnezie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bradyarthrie)
1. (med.) afecțiune de origine neurologică care se caracterizează printr-o vorbire anormal de lentă (articularea devine foarte dificilă), care devine ritmică și sacadată; ritm încetinit în articularea cuvintelor; bradilalie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chorée, gr. khoreia, dans)
1. (med.) sindrom neurologic caracterizat prin mişcări involuntare şi dezordonate ale muşchilor; (pop.) dansul Sfântului Vitus, dansul lui Saint-Guy.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dyslogie)
1. tulburare a limbajului, printr-o vorbire incoerentă, datorată unor modificări psihopatologice fără substrat neurologic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. macropsie)
1. (med.) afecțiune neurologică care afectează percepția vizuală, astfel încât obiectele par mai mari decât sunt; tulburare de vedere constând în impresia de mărire a obiectelor; macropie, megalopsie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. pseudoparaplegia)
1. (med.) afecțiune de natură reumatismală sau neurologică, care prezintă semne senzitivo-motorii, fără leziunea sistemului nervos central.