Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. closet)
1. instalaţie sanitară servind la satisfacerea nevoilor fiziologice de evacuare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excédent, lat. excedens)
1. prisos, ceea ce rămâne după acoperirea tuturor nevoilor; surplus.
2. (fin.) plus de venituri în raport cu cheltuielile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. finance, it. finanza)
1. ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății.
2. știință care se ocupă cu finanțele.
3. totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi.
4. (fam.) averea în bani a unei persoane.
5. (sg.) marea ~ă = totalitatea posesorilor de mari capitaluri financiare.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. minime, lat. minimus)
1. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal.
2. s. f. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcții.
3. centru de joasă presiune atmosferică.
4. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg.
6. ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mode, it. modo, lat. modus)
1. fel, chip, manieră; procedeu, metodă.
2. (ec.) ~ de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății; ~ de viață = conținutul și formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale unei societăți.
3. categorie gramaticală specifică verbului, care exprimă aprecierea vorbitorului față de acțiune.
4. (despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții) de ~ = care are sensul, funcția de a arăta modul.
5. (muz.) structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente.
6. (log.) ~ silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și cantitatea judecăților componente.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. obiectum, germ. Objekt)
1. lucru, tot ceea ce poate fi perceput prin simțuri.
2. ~ de inventar = mijloc de muncă de uz curent, parte din mijloacele circulante ale unei întreprinderi.
3. (ec.) ~ul muncii = lucru asupra căruia acționează omul pentru a-l modifica potrivit nevoilor sale.
4. tot ceea ce preocupă gândirea, activitatea intelectuală a omului; ceea ce formează materia unei științe, a unei discipline.
5. (fil.) realitatea exterioară subiectului; (spec.) ceea ce este dat în cunoaștere, conținutul obiectiv al cunoștințelor subiectului.
7. complement (direct sau indirect).